Mai puțin de 60.000 dintre cei mai bogați oameni ai lumii dețin o avere comparabilă cu cea a jumătate din populația planetei, potrivit unui nou raport, „Inegalitatea globală”.
Grupul internațional de cercetare World Inequality Lab a publicat un nou raport , intitulat „Inegalitatea globală ”, care documentează concentrarea fără precedent a bogăției și implicațiile acesteia asupra economiei, politicii și climei globale.
Mai puțin de 60.000 dintre cei mai bogați oameni ai lumii – un număr comparabil cu capacitatea unui stadion de fotbal – dețin active mai mari decât averea combinată a jumătate din populația planetei. Potrivit autorilor, elita globală, care reprezintă doar 0,001% din populația lumii, controlează o avere de trei ori mai mare decât cea a celor mai săraci 50%.
Între timp, contribuția eșalonului superior la finanțele publice rămâne minimă. Ratele efective de impozitare cresc pentru majoritatea cetățenilor, dar scad pentru miliardari și centimilionari. În schimb, membrii clasei de mijloc – medici, profesori și ingineri – sunt obligați să plătească o parte semnificativă din venitul lor sub formă de impozite. „Acest lucru subminează echitatea fiscală și privează societatea de resursele necesare pentru educație, asistență medicală și lupta împotriva schimbărilor climatice”, notează raportul.
Sistemul financiar internațional
Raportul analizează, de asemenea, structura sistemului monetar și financiar internațional. Potrivit autorilor, acesta este conceput de la bun început pentru a favoriza țările bogate și duce la extragerea sistematică a resurselor de la cele mai sărace.
Țările privilegiate sunt capabile să se împrumute ieftin și să investească în active mai profitabile. Acest fenomen, descris pentru prima dată în anii 1960 drept „privilegiul exorbitant” al Statelor Unite, se răspândește acum în Europa, Japonia și alte economii dezvoltate.
Prin urmare, cele mai bogate 20% dintre țări înregistrează sistematic „randamente excesive” pozitive din pozițiile lor externe, echivalente cu aproximativ 1% din PIB-ul lor combinat.
Prin contrast, ultimele 80% dintre țări sunt debitori neți persistent și se confruntă cu randamente excesive negative care se ridică la aproximativ 2% din PIB-ul lor. În unele regiuni sărace, banii care ies sub formă de plăți nete către țările bogate pot depăși cheltuielile publice pentru asistență medicală.
Aceasta înseamnă că finanțele globale acționează ca o taxă tăcută și permanentă asupra dezvoltării țărilor sărace, fondurile care ar putea merge către școli, spitale sau infrastructură fiind utilizate în schimb pentru a deservi activele țărilor bogate.
Concluzii
Autorii raportului subliniază că sistemul global actual nu este un rezultat natural al pieței libere. Acesta reflectă inegalitatea dintre țări, repetând într-un mod mai subtil vechile tipare de exploatare colonială.