Decizia Parlamentului Republicii Moldova de a permite numirea experților internaționali în comisiile de vetting cu majoritatea simplă de 51 de voturi nu este doar o modificare tehnică a legislației. Ea reflectă o schimbare importantă în echilibrul politic al reformei justiției: de la un mecanism bazat pe consens mai larg la unul controlat aproape exclusiv de majoritatea parlamentară.
Sfârșitul consensului politic
Anterior, legea prevedea că membrii comisiilor de evaluare trebuie numiți cu cel puțin 61 de voturi — un prag care obliga majoritatea să negocieze cu opoziția. Această regulă era gândită ca o garanție că persoanele care vor evalua judecătorii și procurorii nu vor fi percepute ca fiind numite exclusiv de o singură tabără politică.
Prin reducerea pragului la 51 de voturi, această logică dispare. În realitate, majoritatea parlamentară poate decide singură cine va face parte din comisiile care verifică integritatea sistemului de justiție.
Blocaj real sau pretext politic?
Schimbarea regulilor a venit după ce Parlamentul nu a reușit să numească doi experți internaționali care au obținut 53 de voturi — insuficient pentru pragul de 61.
Guvernarea a prezentat situația drept un „blocaj” al reformei. Totuși, criticii susțin că problema nu era lipsa voturilor, ci lipsa negocierilor politice. Pragul de 61 de voturi era tocmai mecanismul care obliga majoritatea să caute compromisuri.
Prin schimbarea regulii, acest mecanism dispare.
Paradoxul reformei „depolitizate”
Reforma justiției din Republica Moldova a fost prezentată ca un proces de depolitizare a sistemului judiciar. Paradoxal însă, modul în care sunt schimbate regulile poate crea impresia inversă: că procesul este concentrat tot mai mult în mâinile unei singure majorități politice.
În astfel de condiții, chiar și implicarea experților internaționali — care ar trebui să fie un element de credibilitate — riscă să fie percepută ca parte a unui mecanism controlat politic.
Presiunea timpului și a Bruxelles-ului
Există însă și o explicație pragmatică. Guvernarea este sub presiune să arate rezultate rapide în reforma justiției, unul dintre dosarele cheie în relația cu Uniunea Europeană.
În această logică, pragul de 61 de voturi devenea o frână procedurală. Majoritatea a preferat să elimine obstacolul decât să intre într-un proces de negocieri politice cu opoziția, care ar putea dura luni.
Riscul politic
Problema este că reformele instituționale durabile nu depind doar de viteză, ci și de legitimitate. Dacă o parte semnificativă a clasei politice și a societății percepe procesul ca fiind controlat politic, rezultatul poate fi exact opusul celui urmărit: o justiție contestată din start.
Concluzia
Prin votul de astăzi, Parlamentul nu a schimbat doar o procedură tehnică. A schimbat filosofia politică a reformei:
de la consens larg pentru reforma justiției la eficiență politică a majorității.
Rămâne de văzut dacă această alegere va accelera curățarea sistemului judiciar sau va alimenta noi dispute privind legitimitatea procesului.
articol scris cu IA