De când a fost anunțată moartea lui Alexei Navalnîi – un lucru trist, ca, de altfel, moartea oricărui om, în presă și pe rețelele au început să curgă deplângeri apreciative ale defunctului deținut politic rus.
E de înțeles – despre morți ori de bine, ori deloc. Mai ales dacă emoțiile și le varsă, cu sinceritate, oamenii simpli. Ei nu sunt obligați să cunoască detalii din biografia persoanei despre care, de la știri, li se transmite că e un opozant de temut al lui Putin, un luptător neînfricat pentru libertate și democrație.
Altceva sunt considerațiile politicienilor, jurnaliștilor, analiștilor și altor formatori de opinie. Acestea nu pot fi trecute sub scuza necunoașterii sau memoriei scurte ale emitenților.
Or, la vestea despre decesul lui Navalnîi, emitenții moldoveni parcă s-au luat la întrecere cu aprecieri care mai de care. Iar îndemnurile unor înalt stătători ar putea chiar să ne bage în dileme.
Cum este cea despre moștenirea lui Navalnîi, care trebuie să traiască în continuare.
Dacă moștenirea opozantului rus s-ar constitui doar din atitudini și citate care, în aceste zile, se publică și se postează cu duiumul, nu ar fi nicio dilemă.
Dar ce să facă cei care își amintesc că, atunci când se afla în libertate, deci, nefiind constrâns de nimeni, Navalnîi a spus că independența Transnistriei trebuie recunoscută și că aceasta nu mai este parte a Republicii Moldova?
Le-a spus acestea în 2008. Acum câțiva ani, le-a repetat.
Mai jos, traducerea unor fragmente din interviul oferit de Alexei Navalnîi, în 2017, când candida la președinția F.Ruse :
(În paranteze fie spus, Navalnîi s-a expus și privind soarta Crimeii, dar asta e deja problema ucrainenilor.)
Jurnalist: […]-Cu o vreme în urmă, în 2008, ați îndemnat să fie recunoscută independența Abhaziei și Osetiei. Corect?
Navalnîi: – Transnistriei.
Jurnalist: -Și Transnistriei, și Abhaiei, și Osetiei. Dacă doriți – pot să citez, dar mi-i destul că…
Navalnîi: Da-da-da. Bineînțeles, acesta era manifestul Mișcării ”Poporul”, (n.a: formațiune politică, cofondată de Navalnîi), eu consideram că trebuie recunoscută independența.
[…]
Navalnîi: […]-Nu se poate de comparat Abhazia, care era în război și care în fapt de mulți-mulți ani era independentă de Georgia și care e acum independentă. Nu se poate de comparat Transnistria, care de fapt de mulți-mulți ani e independentă de Moldova. Nu se poate de comparat cu Crimeea și Ucraina. Toate aceste evenimente…
Tatiana Djamanov