“Înainte de a-i iubi pe ucraineni, ar trebui să ne iubim pământenii”.
Afirmația îi aparține lui Marius Ghilezan, editor la România Liberă. L-am auzit spunând asta în timpul unei discuții despre Canalul Bîstroe, pe care Ucraina l-a adâncit acum, în timpul războiului. Jurnalistul consideră că în acest fel au fost sfidate România, înțelegerile pe plan european și convențiile internaționale, care sunt împotriva periclitării ecosistemelor unice, cum e cel al Deltei Dunării.
Ghilezan a amintit și despre pagubele imense pe care le suportă fermierii români, cerealele cărora putrezesc în silozuri din cauza favorizării exportului cerealelor ucrainene, dar și despre recent aprobata lege a minorităților, care afectează populația autohtonă română din Ucraina.
În perioada conflictului armat din R.Moldova, în 1992, Marius Ghilezan a lucrat ca reporter pe teren pentru Radio Europa Liberă și BBC.
Nu doar el, ci și alți jurnaliști, analiști politici, europarlamentari români sunt nedumeriți de unele lucruri pe care le face Ucraina, mai ales că știe că și mai departe va avea nevoie de ajutorul mare pe care i-l oferă România timp de aproape an.
În același timp, Deutsche Welle susține într-un comentariu, că România trebuie să aleagă ce este mai important – să susțină necondiționat Ucraina, care tine piept Rusiei invadatoare sau să-și exprime „nemulțumirile care alimentează sentimentele anti-ucrainene și, indirect, propaganda rusă”.
Felul în care se pune problema, mă face să-mi amintesc cum, nu de mult, însăși Ucraina a scos în vileag corupția existentă la nivel înalt și delapidările de milioane pe seama armatei ucrainene. Așadar, țara vecină, aflată în război, a ales să nu se împiedice de această stare de fapt și pericolul alimentării propagandei ruse.
Altora le-o fi prescris să se conformeze regulii din mitul antic – ceea ce e permis lui Jupiter nu e permis unui bou?
Tatiana Djamanov