Un proiect de lege privind crearea Băncii de Investiții și Modernizare a Moldovei, cu capital social de 500 de milioane de lei și proprietate de 100% a statului, a provocat o reacție extrem de dură din partea premierului Vasile Tofan. La ședința Guvernului din 9 septembrie, premierul a calificat inițiativa drept „una dintre cele mai proaste decizii” ajunse la masa Executivului și a spus că înființarea unei noi bănci de stat s-ar putea termina „foarte prost”, invocând experiența Republicii Moldova și a altor țări.
Problema este că argumentul Guvernului amestecă două lucruri diferite: riscul ca o bancă de stat să fie prost administrată și ideea că o bancă de stat este, prin definiție, o instituție sortită eșecului. Datele și experiența altor state nu confirmă această a doua concluzie.
Tofan: „să nu repetăm greșelile”
Reacția lui Vasile Tofan pare să pornească în primul rând de la trauma sistemului bancar moldovenesc. În 2014, Banca de Economii, Banca Socială și Unibank au ajuns în insolvabilitate în urma fraudei bancare, iar investigațiile Kroll au identificat un mecanism complex prin care aproximativ 600 de milioane de dolari au fost dispersate prin conturi din mai multe jurisdicții.
Este, evident, un argument serios.
Numai că de aici nu rezultă automat că „banca de stat = fraudă”.
De fapt, cazul BEM demonstrează mai degrabă altceva: o instituție financiară poate fi capturată atunci când guvernanța, supravegherea și mecanismele de control sunt slabe.
În investigația Kroll este descris inclusiv modul în care comitetele de creditare au fost ocolite, iar creditele au fost aprobate de consilii de administrație controlate de grupul Șor.
Cu alte cuvinte, lecția BEM ar putea fi formulată invers decât o face premierul:
Nu trebuie neapărat să excluzi statul din sectorul bancar. Trebuie să excluzi posibilitatea ca politicul să controleze discreționar banca.
Iurie Muntean: „aproximativ 980 de bănci cu participare de stat”
Fostul deputat și viceministru al Economiei Iurie Muntean a venit cu o replică diametral opusă celei a premierului.
Potrivit lui Muntean, în lume există aproximativ 980 de bănci cu participare de stat, iar numai între 2022 și începutul anului 2026 au fost create aproape 100 de asemenea instituții. El indică drept exemplu inclusiv România, unde în 2023 a fost creată Banca de Investiții și Dezvoltare, deținută integral de stat.
Aici apare prima problemă în argumentația Guvernului: dacă simpla proprietate publică ar face o bancă „o idee proastă”, atunci ar trebui explicat de ce state europene continuă să creeze asemenea instituții.
România a făcut exact ceea ce Moldova este acuzată că ar încerca să facă
În 2023, România a creat Banca de Investiții și Dezvoltare, deținută 100% de stat prin Ministerul Finanțelor.
Mandatul ei oficial este aproape identic cu argumentele autorilor proiectului moldovenesc: finanțarea IMM-urilor, infrastructurii, atragerea capitalului privat, sprijinirea proiectelor europene și acordarea de asistență tehnică.
Mai mult, în iunie 2026, Comisia Europeană a aprobat majorarea capitalului BID România cu până la 1 miliard de euro, inclusiv o contribuție de 100 de milioane de euro din Mecanismul de Redresare și Reziliență. Comisia a aprobat totodată prelungirea garanției de stat și extinderea mandatului băncii.
Așadar, chiar în țara UE cu care Moldova se compară cel mai frecvent, statul nu renunță la ideea unei bănci de dezvoltare. Din contra, îi majorează capacitatea financiară.
Germania are KfW. Și nu este o anomalie
Un alt contraexemplu este Germania.
KfW este o bancă de promovare și dezvoltare deținută în proporție de 80% de Guvernul federal și 20% de landurile germane. Mandatul său include finanțarea IMM-urilor, infrastructurii, locuințelor, inovării, protecției mediului și proiectelor energetice.
Mai important, KfW nu funcționează ca o bancă comercială clasică ce încearcă să concureze pur și simplu cu băncile private. Ea intervine tocmai acolo unde piața are deficiențe.
În 2024, KfW a furnizat finanțări de 112,8 miliarde de euro, iar instituția își finanțează activitatea în principal prin piețele de capital.
Prin urmare, existența unei bănci publice nu presupune obligatoriu că statul trebuie să bage anual bani de la buget pentru a o ține în viață.
De fapt, Guvernul Tofan ar trebui să răspundă la o altă întrebare
Dacă Executivul consideră că o bancă de stat este o idee atât de proastă, atunci trebuie să explice de ce România tocmai își consolidează banca de dezvoltare, de ce Germania continuă să opereze KfW, iar numeroase alte state folosesc instituții financiare publice pentru infrastructură, IMM-uri, energie și proiecte strategice.
Existența BEM nu poate fi folosită ca dovadă că orice bancă de stat este sortită eșecului.
BEM demonstrează că o bancă poate fi capturată.
Iar aceasta este o lecție foarte diferită.
Dacă Guvernul Tofan respinge banca de dezvoltare, ar trebui să prezinte public o alternativă: cum va finanța statul proiectele care sunt prea riscante, prea lungi sau prea puțin profitabile pentru băncile comerciale, dar esențiale pentru dezvoltarea economiei?
Pentru că problema nu dispare odată cu respingerea unei bănci de stat.
Dacă IMM-urile, agricultura, infrastructura, energia și proiectele inovatoare au nevoie de capital pe termen lung, iar băncile comerciale nu îl oferă în condițiile necesare, deficitul de finanțare rămâne acolo.
Iar exact acest gol încearcă să-l umple băncile de dezvoltare din Germania, România și din alte state europene.
Prin urmare, argumentul lui Vasile Tofan este valabil ca avertisment împotriva unei bănci politizate, dar nu este suficient ca argument împotriva unei bănci de dezvoltare de stat.
Iar dacă Guvernul consideră că Moldova nu poate administra o asemenea instituție fără să o transforme într-o nouă BEM, atunci întrebarea cea mai incomodă nu este „de ce să avem o bancă de stat?”, ci:
de ce statul moldovenesc nu are încă mecanismele de guvernanță capabile să împiedice repetarea unei fraude de tip BEM?
articol scris de IA , foto monitorul.fisc.md