Chișinăul se pregătește să o ia, din nou, de la capăt cu modernizarea centralelor de cogenerare. După ani de planuri și un proiect finanțat cu 92 de milioane de euro de Banca Mondială, cele două centrale promise la CT Vest și CET Sursa 3 nu vor mai fi construite în forma planificată.
Decizia de a încheia PIESACET-2 a fost anunțată pe 2 septembrie 2026, după ce nici a doua licitație internațională nu s-a soldat cu semnarea unui contract. Prima licitație fusese lansată în 2024, iar în martie 2025 patru companii internaționale depuseseră oferte. Ulterior, ofertele financiare au depășit estimările proiectului.
Problema este că despre modernizarea capacităților de producere a energiei termice și electrice din Chișinău se vorbește de mai bine de un deceniu. PIESACET-2 a fost conceput pentru perioada 2020–2025 și prevedea inclusiv instalarea celor două centrale pe gaze, însă termenul proiectului a fost deja împins, iar în 2025 autoritățile încă analizau extinderea până în 2027.
În 2023, autoritățile prezentau proiectul drept o soluție pentru înlocuirea fostei CET-1, pusă în funcțiune încă în 1951. Cele două noi centrale urmau să aibă împreună aproximativ 55 MW electrici și cel puțin 43 Gcal/h energie termică, iar investiția estimată pentru acest pachet ajungea la 81 de milioane de euro.
Și aici apare întrebarea incomodă: ce s-a obținut după atâția ani?
În locul celor două centrale, autoritățile au acum o altă strategie. Studiul de fezabilitate elaborat în cadrul PIESACET-2 recomandă construirea unei centrale mult mai mari, de circa 250 MW electrici și 180 MW termici, care ar urma să înlocuiască CET Sursa 1. Pentru pregătirea acestui nou proiect, Moldova a semnat în 2026 un acord de grant de 1,7 milioane de dolari cu Banca Mondială.
Cu alte cuvinte, după ce proiectul de 92 de milioane de euro nu a reușit să livreze cele două centrale planificate, soluția este pregătirea unui nou proiect, pentru care va fi nevoie de alte finanțări, alte proceduri și, cel mai probabil, de alți ani de așteptare.
Autoritățile explică eșecul licitației prin schimbările de pe piața internațională: scumpirea echipamentelor, perturbarea lanțurilor de aprovizionare, cererea crescută și capacitatea limitată a producătorilor.
Explicația poate fi justificată tehnic, dar lasă o întrebare importantă pentru o investigație: de ce un proiect pregătit ani la rând, finanțat cu bani împrumutați și pentru care a fost organizată o licitație internațională a ajuns să fie abandonat tocmai în momentul în care trebuia să intre în faza de construcție?
Mai ales că, în tot acest timp, infrastructura veche continuă să îmbătrânească, iar autoritățile recunosc că echipamentele existente sunt ajunse la sfârșitul perioadei de exploatare.
Astfel, povestea centralelor de cogenerare din Chișinău nu mai este doar despre energie. Este și despre cât costă statul amânarea unei investiții strategice și cât timp poate fi împinsă modernizarea unei infrastructuri despre care autoritățile spun de ani de zile că este depășită.
Pentru o investigație propriu-zisă, merită urmărit unde au ajuns efectiv cele 92 de milioane de euro din PIESACET-2, cât s-a cheltuit pe studii, consultanță, proiectare și licitații și ce rezultate concrete au rămas după închiderea proiectului.
articol scris de IA , foto ucipe.gov.md