Un magistrat de la Judecătoria Orhei, care a fost exclus din sistem, și-a găsit dreptatea la CEDO după ce a decedat

Astăzi un comitet al Curții Europene pentru Drepturile Omului a constatat, în unanimitate și printr-o hotărâre definitivă, încălcarea art. 6 alin. 1. din Convenția Europeană a Drepturilor  Omului în cazul unui judecător de la Judecătoria Orhei.
Potrivit hotărârii la 28 martie 2014, Colegiul disciplinar al judecătorilor a decis eliberarea lui Vasile Selevestru din funcție pe motiv că, în mai multe cauze pendinte repartizate acestuia, reclamantul nu a respectat termenele de examinare a cauzelor, de redactare a hotărârilor și de comunicare a acestora părților.
La aceeași dată, Colegiul disciplinar a decis să îi aplice reclamantului sancțiunea disciplinară a mustrării pentru nerespectarea, într-o altă cauză, a termenelor de redactare și de comunicare a hotărârii către părți.
În urma recursului formulat de reclamant, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a confirmat deciziile Colegiului disciplinar la 29 aprilie și, respectiv, 27 mai 2014. Completul CSM care a pronunțat cele două decizii era compus din unsprezece membri, printre care Procurorul General și Ministrul Justiției.
Ulterior, reclamantul a formulat o acțiune la Curtea Supremă de Justiție în vederea obținerii anulării celor două decizii emise de CSM. Printre altele, el susținea că nu a beneficiat de un proces echitabil, pe motiv că sancțiunile îi fuseseră aplicate după expirarea termenului legal de un an, aspect care nu fusese luat în considerare de CSM. De asemenea, el susținea că CSM nu era independent și imparțial din cauza prezenței în cadrul său a Procurorului General și a Ministrului Justiției.
Prin decizia definitivă din 10 iulie 2014, Curtea Supremă de Justiție și-a declinat competența de a examina chestiunile ridicate de reclamant, reținând că legea îi permitea doar să verifice dacă procedura de adoptare a deciziilor CSM fusese respectată, ceea ce, în opinia sa, se întâmplase în speță. Prin urmare, înalta instanță a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
În cererea sa adresată Curții, reclamantul a formulat mai multe capete de cerere întemeiate pe articolul 6 § 1 din Convenție. El se plângea în special că cauza sa nu fusese examinată de o instanță independentă și imparțială, denunțând în mod special prezența Procurorului General și a Ministrului Justiției în cadrul CSM. În plus, el susținea (i) că a fost încălcat principiul securității raporturilor juridice pe motiv că termenul de prescripție de un an pentru aplicarea sancțiunilor disciplinare nu fusese respectat în speță; (ii) că mai multe dispoziții ale dreptului intern fuseseră încălcate în cadrul procedurii interne urmate în cauză; (iii) că deciziile adoptate erau insuficient motivate; și (iv) că mai mulți judecători ai Curții Supreme de Justiție participaseră în mod neregulamentar la examinarea cauzei sale.
Invocând articolul 8 din Convenție, reclamantul se plângea, de asemenea, că eliberarea sa din funcție constituia o ingerință ilegală în dreptul său la respectarea vieții private.
La 14 octombrie 2018, reclamantul a decedat. Prin scrisoarea din 21 ianuarie 2019, fiul său, dl Petru Selevestru, și-a exprimat dorința de a continua procedura.

Între altele în ceea ce privește sistemul juridic moldovenesc, Curtea reamintește că a avut deja ocazia să considere că CSM, în calitate de organ abilitat să aplice sancțiuni disciplinare magistraților, nu îndeplinea cerințele de independență și imparțialitate impuse de articolul 6 din Convenție, din cauza prezenței în cadrul său a Ministrului Justiției și a Procurorului General (*Catană împotriva Republicii Moldova*, nr. 43237/13, §§ 75-76, 78 și 83, 21 februarie 2023). În cauza respectivă, Curtea a reținut, de asemenea, că Curtea Supremă de Justiție, care nu avea competența de a examina chestiunile de fapt, încadrarea juridică a faptelor imputate și nici proporționalitatea sancțiunilor disciplinare aplicate, nu a exercitat un control de plină jurisdicție capabil să remedieze lipsa de independență și imparțialitate a CSM (*ibidem*, § 62). Prin urmare, Curtea a concluzionat că a fost încălcat articolul 6 § 1 din Convenție (*ibidem*, § 85).
 Curtea consideră că împrejurările prezentei cauze, în măsura în care privesc compoziția CSM și controlul ulterior efectuat de Curtea Supremă de Justiție, sunt similare cu cele din hotărârea *Catană*, citată anterior. În speță, Curtea nu vede niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită de cea adoptată în hotărârea menționată. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție din cauza aducerii unei atingeri cerinței privind o instanță independentă și imparțială în cadrul procedurilor disciplinare desfășurate împotriva reclamantului.
Reclamantul a formulat și alte capete de cerere din perspectiva articolelor 6 § 1 și 8 din Convenție (paragraful 7 de mai sus). Având în vedere faptele cauzei, argumentele părților și concluziile de mai sus, Curtea consideră că a hotărât cu privire la principalele chestiuni juridice ridicate în cauză și că nu este necesar să examineze restul capetelor de cerere.
 Reclamantul solicită suma de 67 760,46 euro (EUR) cu titlu de prejudiciu material pe care consideră că l-a suferit. În opinia sa, această sumă corespunde salariului pe care ar fi trebuit să îl primească dacă nu ar fi fost eliberat din funcția de judecător.
De asemenea, acesta solicită 50 000 EUR cu titlu de prejudiciu moral pe care consideră că l-a suferit și 2 300 EUR pentru cheltuielile de judecată pe care susține că le-a efectuat în cadrul procedurii în fața Curții. Reclamantul furnizează un decont detaliat al orelor de muncă pretins efectuate de reprezentantul său. Guvernul  contestă aceste susțineri.
Curtea consideră că nu este de competența sa să facă speculații cu privire la rezultatul procedurilor disciplinare îndreptate împotriva reclamantului în cazul în care încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție, constatată mai sus, nu ar fi avut loc. Prin urmare, Curtea respinge cererea formulată cu titlu de prejudiciu material.
 În schimb, Curtea consideră justificat să îi acorde fiului reclamantului suma de 3 600 EUR cu titlu de prejudiciu moral, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pentru această sumă.
Ținând seama de documentele aflate în posesia sa și de jurisprudența sa , Curtea consideră, de asemenea, rezonabil să îi acorde fiului reclamantului suma de 2 300 EUR, acoperind toate cheltuielile pentru procedura desfășurată în fața sa, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pentru această sumă.